Abisul disperarii

Unde e lumea asta pe care o cauti la infinit si nu o gasesti?



Lasi sa treaca fiecare secunda...hai, ce mai astepti...ai mintea infecta de ceea ce numesti tu "LOVE", ma privesti lung dar imi frangi inima cu cuvinte fragede scoase cu clestele din gura ta, total lipsite de sens.

Te privesc speriata, cu o privire patrunzatoare si amorezata...nu stiu ce sa zic. Imi descsifrezi sufletul si mintea, imi injectezi inima cu pasiune si intr-un final ajungi sa te saturi privindu-ma...

De ce ti-e teama sa termini ce ai inceput? Dar intrebarea e...ce ai inceput? De ce lasi totul asa...lasi totul balta parca...parca lumea se invarte in jurul catorva cuvinte...dar tu le lasi balta pentru o secunda in care crezi ca imi umpli fiinta de sentimente,..sentimente ilogice care sunt acoperite de perversiuni. Si totus...ce sunt alea "sentimente"? De ce folosim acest termen? Cine le-a definit si de ce? Oare exista? 

Ma lovesti puternic, ma descoperi si ma patrunzi. Sunt un mister? Da...ai dreptate, par o enigma dar una de care iti e frica. Ai incepuut ceva, ma chinui? Intrebarea urmatoare este de ce? De ce ai inceput sa ma vrei, sa ma iei, sa ma cauti, sa ma ai...daca acum lasi totul balta? 

Ma chinui...mintea si gandirea mea plang de durere..de ce? Termina ce ai inceput, nu mai poti repara nimic...

Mereu te intrebam acelas lucru. Intrebari pline de nonsens...plangeam de disperare iar tu nu imi raspundeai. Iti era mila, intr-un final te opreai din a ma chinui, ma strangeai in brate si plangeai si tu. Este o boala care se ia? Traduce-mi tot ce spui !

Am nevoie de tot ce imi oferi cu toate ca nu le pot primi. Nu am vrut sa incepi, stiai asta. Ai terminat prea devreme , special sa ma chinui. Iti place sa ma enervezi cu toate ca te intristezi.

Incep sa tip in timp ce tu ma sufoci , nu mai pot tipa. Ma zbat si tremur. Astept sa ma intrebi ceva, imi dai drumul. Realizez ca asta e felul tau de a ma saruta...


Si stii..mi-a placut. E felul tau simplu de a arata iubirea, sentimentele pe care nu le definesti. Revin la sentimente...de ce ? De ce,de ce, de ce?


Ma intebi ce te intreb? Raspunde la intrebare...ma inrebi care intrbare...nu stiu care intrebare, intrebarea initiala la care nu mi-ai raspuns.


Ma urasti pentru ca te inebunesc cu tot ce zic. Tot ce zic nu are sens si tu realizezi tarziu. Ma lovesti tare din nou. Inima mea plange. Din nou ma sufoci cu sarutul tau si din nou te intreb: De ce? Apoi ma lovesti, plang, ma saruti si din nou: de ce?




Ti-am lipsit tot acest timp....dar stii ca ne-am creat lumea noastra...te-ai schimbat mult in antiteza fata de cum erai inainte. Spui ca asta se datoreaza faptului ca m-am schimbat si eu. Ochii mei, erau umezi. Si acum sunt. Imi stergi usor lacrimile si ma atingi. Lasa-ma! Nu am putut accepta niciodata dragostea ta perversa. Te disper..te enervez...te scot din minti! Multumesc, asta voiam...nu te porti cu mine asa cum ar trebui, TE VREAU!



Ok ,din nou ma intrebi...




Eu te intreb: de ce?


M-am saturat! Din nou ma lovesti, eu plang si tu imi spui: Care era intrebarea?


Iar eu...soptesc cu ultimele puteri: De ce ma iubesti?


Tu...tu incepi sa plangi, esti nebun! Esti nebun din vina mea, te-am inebunit. Dar eu, eu sunt ranita si plang. Tu...ma ridici si imi spui: Pentru ca te iubesc !


Si din nou revi la felul tau de dragoste perversa, tipul de "LOVE" cu care ma obisnuisem, saruturi violente, pasionale. Dupa asta, devi sentimental. Ma tii in brate si ma mangai. Pana sa adorm la tine in brate, iti soptesc: Si eu te iubesc !