Au fost zile intregi, am plans, am suferit, te-am implorat sa ma ierti. Aveai nevoie de tine ca de aer, mi te imaginam aproape de sufletul meu insa erai departe de mine...si moralul scadea in ciuda a tot ceea ce credeam ca se porneste intre noi.
Era un ideal inexistent. Insa speram. Nici o clipa nu mi-am pierdut speranta in ceea ce am numit dragoste eterna. Mi-am promis multe, ti-am promis multe, faceam planuri care de-a lungul orelor le scadeau sansele de a ajunge la realitate...Dar speram...
Sa speri si sa crezi in ceva inexistent ?!
Atat de absurd ca o intrebare retorica, atat de infinit ca universul incat nici nu esti sigur ca exista...ca si cum ai cauta o boaba de orez pe o plaja. Speram sa gasesc acea boaba langa tine, sa iti aud vocea mereu...
Eram oarba. Nu vedeam nici pe jumatete realitatea si tot ce ma inconjura. Simteam o puternica entitate necunoscuta in mine.
M-am indragostit ! Insa interesul tau pentru mine scadea...si crestea....si scadea..si ne schimbam caracterele unuia pentru celalalt ca pe sosete...
VISAM ! Te vedeam langa mine, tinandu-ma in brate, umezindu-mi umerii cu buzele tale, zambindu-mi usor....si intr-un final sarutandu-ma... Voiam sa fi persoana in compania careia sa ma trezesc in fiecare dimineata cu o aroma de cafea langa buzele noastre...care nu se puteau despartii.
VISE! Te iubesc, insa este un vis din care sper sa ma trezesc.
P.S: Sa nu crezi niciodata in ce visezi , dar niciodata sa nu te opresti din visat !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu